Casa de brumă
Tristă și frumoasă
Focul te consumă,
Am să-ți fac o casă,
De târziu și brumă.
Am să-ți scriu o carte
De cenușă caldă,
Dulcea mea de moarte,
Târfa mea Smaraldă.
Am să-ți sparg o nucă,
Să-ți vopsesc fereastra
Și cu dor de ducă
Și cu clipa asta.
Am să-ți fac fântână
Unde plânge firea,
Ca să fii stăpână
Cât înduri iubirea.
Ce neant e-n tine,
Câtă oboseală,
Sângele-n ruine
Tânăr se răscoală.
Pentru-atâtea gafe
Te condamn c-un cântec
Și îți trag garoafe
În genunchi și-n pântec,
Te lovesc în față
C-un desfrâu de iarbă,
Mâinile-mi îngheață,
Talpa dă să fiarbă.
Am să-ți fac o casă
Toată numai brumă,
Tristă și frumoasă,
Rece și postumă.
Cu pereți albaștri
Cu-ai mei ochi să-i vărui,
Țiglele de aștri
Scuturi fiecărui.
Pe un cal în aburi
Să alergi de-a latul,
Rogojini de papuri
Să-ți formeze patul,
Un castel de brumă
Și schizofrenie,
Care ne consumă,
Care ne îmbie,
C-un salon de rouă
Și-un etaj de miere,
Zid de coji de ouă
Și de-ntemeiere.
Și când va fi gata
Cuibul ce așteptu-l,
Să slobozi săgeata,
Să-mi sfărâme pieptul.
Și-n această casă
De târziu și brumă,
Iarna când se lasă
Du-mă, du-mă, du-mă...
