nu îmi plac...

Nu îmi plac avocaţii. Nici juriştii, notarii, procurorii sau ce categorii profesionale or mai fi fiind circumscrise acestei inutilităţi instituţionale. Mă enervează la maximum limbajul lor de lemn. Urmăriţi-i! O să constataţi că, din limbajul lor ce se vrea a fi preţios, nu lipsesc exprimările de genul: viciu de procedură, este inadmisibil, este impardonabil. Aruncă, ca mreajă, cîteva cuvinte tehnice. Ca şi cum ar fi în posesia vreunei inteligenţe peste medie. Nimic mai fals. Nu uitaţi că mai toţi sînt neofiţi într-ale matematicii, fizicii. Ei sînt cu vorbăria. Mai toţi au suflet de tîlhari. Şi tupeu. Instituţii ale tupeului. Bineînţeles că un tupeu pragmatic. În folosul lor, atît. Şi nu stăpînesc deloc gramatica limbii romîne. Dar iar tupeu. Pariu că într-o discuţie pretenţioasă (aşa cum se vor a fi toate pălăvrăgelile lor) se vor adresa interlocutorului cu „domnu’ X...” şi niciodată cu „domnule X...”