de ce are nevoie societatea romineasca...

voi puncta citeva ipoteze de lucru pentru depasirea actualei situatii rominesti:
- concentrarea eforturilor financiare, pragmatice, programatice pentru conturarea viabila a trei piloni esentiali pentru viitorul acestei tari: 1) cercetarea; 2) sanatatea; 3) protectia sociala. cele trei domenii trebuie sa constituie tinta tuturor masurilor pe care un guvern responsabil trebuie sa le aiba in arsenalul politicilor pe care le practica; numesc domeniile enumerate ca fiind majore pentru existenta unei natiuni, deoarece defectarea lor poate genera distrugerea esentei unei natiuni;
- identificare si definirea domeniilor secundare, domenii care sa asigure si sa constituie reperele identitatii economiei rominesti; ele vor fi cele care vor genera particularitatea economiei nationale, cele ce vor aduce avantajul competitiv in sistemul economiei mondiale; la o prima vedere, s-ar putea individualiza citeva sectoare cu potential de valorificare: investirea in infrastructura; agricultura (insa totul trebuie privit cu metodele analizei si nu pe baza unei creditari nefondate, hazardate);
- lupta impotriva saraciei; imediat trebuie abandonate toate politicile care vizeaza numai categoriile sociale deja avantajate (renuntarea la impozitul unitar, etapizarea raspunderii sociale, a contributivitatii fiscale); trebuie limitat caracterul de propaganda al asa-zisei "clase de mijloc", in fapt cea mai nepotrivita modalitate de fundamentare a mediocritatii; toti cetatenii unei tari trebuie sa tinda spre limita superioara a dezvoltarii, nu sa ramina in modelarea unei medii relativ convenabile;
- analiza diagnostic a situatiei actuale a economiei in vederea identificarii resurselor antropice, naturale cu potential de valorificare, a identificarii capacitatii de exploatare a resurselor, a identificarii suportabilitatii, pe termen lung, a modului de gestiune a mediului natural;
- lupta impotriva furtului national; aplicarea masurilor radicale se impune ca o necesitate de eliminare a tuturor modalitatilor de a spolia, de a jefui, de a insela, de a obtine avantaje nemeritate, de a parazita societatea; nici o concesie nu trebuie luata in considerare;
- construirea unei societati a "meritocratiei"; criteriul natural al ascensiunii in orice domeniu de activitate trebuie sa fie examenul de validare, oricarei functii asociindu-i-se evaluarea morala, profesionala, creativa;
- adoptarea unei linii radicale, de maxima intransigenta in eliminarea anormalitatii din societate (sanctionarea incalcarii regulilor de buna-cuviinta, interzicerea unor curente subculturale, interzicerea mijloacelor de propaganda a acestei anormalitati).

ce mai aflu de la tv

din comentariile "imbecililor-tv" (prezentatorii tv) aflu lucruri noi:
- de existenta unui nou cuvint in limba romana: verbul "a vipera"; ca semidocta (una de pe la realitatea tv) a vrut sa spuna "a vitupera" e lesne de inteles, insa impaunarea ei verbala iti lasa impresia ca rosteste cel mai grav cuvint din istoria omenirii;
- David Poisson e un schior francez; numai ca ai nostri comentatori ii pronunta prenumele in acord cu fonetica engleza: ˈDeɪvɪd; bine ca nu i-au contaminat si numele! cum ar fi sunat enuntul: "acum concureaza schiorul francez ˈDeɪvɪd `Pɔɪzn"?;
- cum substantivul feminin "presedintie" s-a transformat in "presedentie"; ca si cum am spune presedente si nu presedinte;
- de lipsa oricarui acord gramatical: "ora doisprezece" in loc de "ora douasprezece", "doisprezece fete" in loc de "douasprezece fete"...si tot asa;
- ca aproape nimeni nu stie ca se spune: "i-am dat baiatului celui bun..." si nu "i-am dat baiatului cel bun..."; tot problema de acord;
- ca e depasit sa rostesti "sincronizare" (sincronizare a gesturilor, a trupului, a emotiilor) in conditiile in care avem cuvintul: timing.

in schimb, "imbecilii-tv" rid de gafele lui vanghelie...putin spirit critic, tovarasi lingvisti!

constatare

din multe puncte de vedere rominia a ajuns copia modelului american de societate. adica o societate amorfa cu foarte multi prosti. dar exista si o diferenta majora.
societatea americana isi permite sa aiba o populatie imbecila, contrabalansind prin doua masuri:
1) existenta unei elite valoroase;
2) programul de recrutare a "virfurilor extra-nationale".
rominia nici nu promoveaza, nici nu are posibilitatea financiara de a-si construi un astfel de program. mai mult, nu e nimeni interesat de asa ceva.
optica generala a rominilor e aceea de a se descurca. in masura in care reusesc acest lucru, practic isi valideaza componenta existentiala. un simulacru al organicitatii vietii. rominii sint dintre cei care au reusit sa echivaleze doua verbe cu functionalitati diferite: "a se descurca" si "a se desarvirsi". prin urmare, nu mai exista componenta depasirii, ci doar cea a supravietuirii. nimic din intensitatea demersului de acumulare intelectuala nu se mai regaseste in echilibristica vietuirii. totul decurge intr-un registru microscopic, lipsit de valoare, lipsit de maretie, lipsit de componenta amprentei istoriei. se traieste animalic, instinctual, docil, multi fiind pusi in situatia de a nu-si antrena o componenta definitorie a omului: capacitatea de reflectie.
la nivel de vizibilitate imediata, avantajul e de partea ambelor parti implicate in aceasta poveste: atit al formatorilor acestor comportamente, cit si al celor care sint vizati de formatori. primii se dispenseaza de o presiune permanenta, asigurindu-si libertatea de a-si face jocurile in voie, ultimilor creindu-li-se ideea de necesitate, de utilitate.
pe termen lung...dezastru.

lectia "ion iliescu"

sint incintat de discursul (de la congresul psd) lui ion iliescu, de tusele ideologice pe care le-a punctat, de capacitarea temelor subscrise zonei sociale, de consecventa mesajului stingist, de adevaratul continut al socialismului!
continutul unui partid are ca rezervor de exprimare cuantificarea optiunilor celor caruia i se adreseaza si pe care il reprezinta. un partid unificat in jurul unor nume e o institutie a inutilitatii.
un partid fara radacina populara e nul in demersul reprezentativitatii.
un partid e o lupta a ideilor pe care le reprezinta.

nici urma de vinovati

am fost la tara. neschimbat. ca saracie. gresesc. mai multa saracie. am recunoscut aproape toti oamenii copilariei mele. intr-un fel ai zice ca-s neschimbati. in fapt, cu doisprezece ani mai batrini. mai batrini si mai saraci. tablou al deznadejdii, tablou al revoltei. al disperarii. pentru ei e un dat. pentru mine revolta si neputinta. o sa moara unul cite unul. si nici urma de vinovati. ca intotdeauna, mortul e cel in cauza.
erau saraci de pe vremea comunismului. administrau saracia. a venit revolutia. unii si-au primit pamintul. tot saraci. au venit integrarile, aderarile. tot saraci. mai saraci. mai saraci si mai batrini. mai pustii, mai ignorati, un capat de lume, sfirsitul lumii, reverberatia nimicirii. si nici urma de vinovati.
cu timpul vor fi pamint. un pamint secetos, hranit numai cu moartea lor, un pamint respectat, dar care niciodata nu i-a respectat, un pamint care le-a vazut povestea, dar care nu a vrut sa le-o inteleaga. l-au iubit mai mult decit s-au iubit...ei, infinit de saraci...si nici urma de vinovati...

isi iubesc creatorii creatia?

unii da, altii nu. unii pina la autodistrugere, altii pina la distrugerea propriei creatii. unii din fanatism, altii din fatalism. unii pentru a se iubi pe ei insisi, altii pentru a fi iubiti. dumnezeu a creat omul. si nu l-a iubit. l-a ispitit, l-a incercat, atitea piedici incit nici o saminta moarta nu ar rodi. pygmalion a creat-o pe galateea. si a iubit-o. s-a sufocat sub valurile visarii, implorind-o pe venus sa-i insufleteasca creatia. si venus i-a raspuns chemarii. dumnezeu a creat omul, si pentru ca nu l-a iubit, i-a dat liberul arbitru. un copil ratacit in labirintul creatorului, un copil al fricii, un copil al dorintelor, un copil al foamei. dumnezeu vrea dovezi, pygmalion dovedeste. primul vrea sacrificiu, sacrifica...in numele iubirii. al doilea...doar iubeste.

despre socialism si comunism

pentru cei mai nestiutori dintre noi: nu va mai ambalati, cind discutati despre comunism insusiti-va si informatiile necesare abordarii unui astfel de subiect!
o sa fac unele precizari, nu prea multe, dar cit sa disloce umbra de pe creierul unora:
1) nu trebuie confundati termenii: socialism si comunism;
2) socialismul reprezinta o etapa in calea infaptuirii comunismului, adica o cale de tranzitie;
3) comunismul reprezinta o societate lipsita de clase sociale, lipsita de structurile aferente statului;
4) comunismul incorporeaza si o idee de anarhie: lipsa statului;
5) in adevaratul sens al cuvintului, pina acum, toate tarile revendicate de la acesti termeni au avut implementat un sistem socialist, nicidecum unul comunist;
6) in diferentierea celor doi termeni trebuie plecat de la origini: comunismul de la comunitate, socialismul de la societate;
7) exemple de comunism: cel al comunei primitive, cel al kibuturilor din desertul negev din israel, cel al eschimosilor;
8) exemple de socialism: URSS-ul, tarile de est in perioada 1945-1989.

pa, pa ignorantilor!

nu inteleg acest popor...

cum se face ca rominia e o tara cu aproape 10 milioane de persoane asistate social, dar optiunea lor ideologica e de dreapta (ultimele alegeri parlamentare arata ca peste 50% din totalul votantilor au optat pentru dreapta politica)?
oameni ajutati de stat sa supravietuiasca, dar care crediteaza capitalismul, oameni care traiesc la limita saraciei (in rominia rata riscului saraciei e de 23% din totalul populatiei; in europa, media e de 17%), dar care se incorporeaza in masa celor care ii priveaza de sanse, oameni care ii pling pe bogati, oameni care isi investesc ideea de bunastare in jocuri de noroc, in potentiale cistiguri - cam asa arata imaginea rominiei.
asta spune totul despre micimea acestui popor, despre gindirea lui nearanjata, despre modul complicat de a cunatifica si de a transforma privatiunile in mit, de a le incarca cu necesitate, suferind de complexul lipsei. rominii traiesc intr-o continua "recuperare" a viselor parintilor, a insucceselor acestora pe care si le raporteaza la propria viata, a copilariei, a neajunsurilor, incercind sa surmonteze, sa arda distantele normale ale developarii vietii. pe undeva e explicabil, dar sa faci din asta un mod de existenta, e prea mult.
nu pot sa inteleg acest popor care inca viseaza la rasturnari ale istoriei, care inca nu si-a depasit in intregime feudalismul existetial.