cit de corect vorbesc 'telectualii nostri'!

a inceput la tvr o emisiune penibila avind ca interlocutori metafizici pe liiceanu si plesu. pe linga seria de banalitati uzitata cu orice prilej, baietii astia incoronati supremi ai intelectualitatii rominesti s-au intrecut in greseli gramaticale. exemplific:

1) "...de unde începând, de la ce cădere în jos, de la ce mizerie, nenorocire absolută a vieţii, disperarea ia locul speranţei?" - (minutul 12.13) - liiceanu;

auziti voi, primate in ale gindirii, nenea filosof, "coborind in jos" la mintea noastra, "conlucreaza impreuna" cu pleonasmul pentru a determina punctul de inceput al trecerii sperantei in disperare!

2) "pentru că ce se vede, se mai poate nădăjdui" - (minutul 27.34)- liiceanu;

"ca ce" ma, ce te bagi tu, deznadajduit al regulilor gramaticale, in treburile cacofonice ale filosofiei!

3) "- Cîţi oameni sînt capabili să poarte dialogul cu nevăzutul?
- Trebuie spus, pe de alta parte, că nevăzutul nu este o nebuloasa pasivă, nu stă undeva în nevăzut şi aşteaptă să te raportezi la ea" - (minutul 28.11) - plesu;

o tautologie nu strica niciodata, si, daca nevazutul nu sta in nevazut, poate vazutul sta in vazut? sau?

4) "lucrul care m-a uimit în toată această context este cum poate fi împărăşia lui Dumnezeu scoasă la schimb? Ideea mea despre creştinism este că e o promisiune şi un dar gratuit." - (minutul 32.30) - liiceanu;

"aceasta context" imi spune ca un prim pleonasm are si urmari...tot gramaticale. vreau si eu un "dar gratuit" sau poate un "dar cu bani", tra la la la la la!

5) "...acceptînd ca viaţa mea însăşi este un dar, ea mi s-a dăruit cu toata bogaţia lui aici şi din bogaţia lui aici face parte şi casa şi nevasta şi copilul şi tot" - (minutul 35.43) - liiceanu;

nenea liiceanu, cu acordul dintre predicat si subiect ce facem? din bogatia unui intelectual "face parte" si corectitudinea limbii vorbite si calitatea ideii enuntate, in schimb, din bogatia unui simplu privitor fac parte aparatul sintezei, atentia la limbajul folosit si capacitatea de a filtra. la mai mare!

6) "...că există oameni nefericiţi...care nu se pot bucura de harul credinţei sau că cei care se bucură de harul credinţei au momente de îndoială." - (minutul 37.45) - liiceanu;

mi-e frică că cei din categoria cu semne de intrebare in privinta corectitudinii exprimarii dumneavoastra sint mai numerosi decit cei care va aproba neconditionat!

7) "...cît despre cei care n-au harul credinţei..am întîlnit asemenea oameni numeroşi" - (minutul 40.20) - plesu.

o exprimare corecta era urmatoarea: "am intilnit asemenea oameni, chiar numerosi, care nu au harul credintei."
cum "numeros" e sinonim cu "mult", cum ar suna exprimarea de mai sus "am întîlnit asemenea oameni mulţi"?

cam mult pentru 50 de minute de palavrageala!

mi-e dor de adrian paunescu

cu un pic de manie, desigur a esteticului, citesc, recitesc poeziile lui adrian paunescu, ascult recitarile lui, cintecele pe versurile poeziilor sale, insa nu-mi sint suficiente, aditionalele astea strict literare nu valideaza prezenta, nu umplu cu fiinta necesitatea mea.
mi-e dor de adrian paunescu, de aparitiile lui care scurtcircuitau interlocutorul, de prezenta de spirit din raspunsurile date oricarui impostor, de calitatea viziunii, de combativitatea recuperatoare de continut, de sensibilitatea cu care traia orice moment important al societatii noastre, de impozanta in prezenta detractorilor, de lacrimile, de caderile lui, de nervozitatile, de supararile pentru cel mai mic amanunt, mi-e dor de genialitatea exprimarii poetice, mi-e dor de vocea aceea stabila care exploda in privatizari de constiinte, mi-e dor de corectitudinea gramaticala a limbii vorbite...
in prezent nu e nimeni care sa aiba anvergura culturala a acestui om, nici o persoana nu ma poate extrage din lenea-mi caracteristica, nici o persoana nu ma contamineaza cu disciplina de a consuma destinul altei persoane.

mai tineti minte?

Mai tineti minte anii 96-2000? Chiar si dupa. Nici acum nu stam prea bine. Era o nebunie generala in rominia acelori ani daca spuneai un cuvint urit impotriva nato sau ue. Mai mult, toti jurnalistii isi incepeau, in momentul in care aveau vreo obiectie de bun simt impotriva institutiilor citate, discursul cu un enunt de apartenenta: „eu sint prooccidental, nu am nimic impotriva…” ca si cum daca spuneau ca nato e o institutie culpabila de vreo actiune cineva ii detrona de umanitate. O rominie stupida, creata artificial si intretinuta de niste vagabonti cu vagi urme de intelect. Printre ei era si un sac de mincare care nu stiu cum de avea timp ca intre doua pauze de golit ditamai stomacul sa ne tina lectii de occidentalism cu un avint stahanovist. Numita e alina pippidi, o balena graitoare, o infectie in interiorul, cit si in afara ei, o puslama galagioasa care condamna, denunta in stinga si in dreapta orice om cu priviri neclare in privinta occidentalismului. In mintea ei, nici un romin nu trebuia sa aiba indoieli in privinta occidentalismului, toti cetatenii trebuiau sa adopte un model fara vreun filtru natural si cultural.
N-am vazut pe nimeni sa conteste acest punct de existenta civica, cu totii, politicieni, jurnalisti, oameni de cultura, erau striviti de condamnarile publice, virulente ale gunoaielor din categoria alinei pippidi.
Ce vreau sa spun cu acest exemplu nu e faptul ca dupa '45 s-au infiintat categorii de demolatori sub stindardul comunist, ci ca aceasta atitudine e in singele acestui popor. Asa ca, daca vrem sa schimbam ceva din aceste istorii, e sa invatam un alt alfabet al raportarii ideilor, idei trecute prin categoria analizei.

de nu ma pricep eu la sociologia rominilor

cica rominii sint corigenti la optimism, clasindu-se pe locul 3 (ce-i drept, medalie de bronz) in topul celor mai pesimiste tari din lume in ceea ce priveste anul 2011. pai cum vine asta, acum 2-3 ani daca intrebai un romin cum i se infatiseaza viitorul mai ca te scuipa ca l-ai deranjat cu asemenea intrebare. bai nenicule, cum sa fie viitorul, optimist, mega/meta/giga-optimist! masini rulate pe megastrazile din rominia, proprietati peste proprietati, tranzactii de sute de mii de euro facute de orice descult care se invirtea prin perimetrul imobiliarelor, cumparaturi prin viena, prin paris, concedii prin hawaiuri, baliuri, tineri care abia reuseau sa-si scrie numele ajunsi in managementul mediu al firmelor, stiristi care creionau illo tempore, epoca de aur a omenirii, contabili ai succesului peren, toate aceste categorii vietuiau intr-o discrepanta temporala, stupida si penibila. cind industria tarii era la 50% din capacitatea celei din '89, cind 90% din orasele din rominia erau fara apa calda, cind existau vreo 10 orase cu un nivel de trai mediu comparativ cu cel al lumii moderne, rominii, in coate-golismul lor, se pietrificau intr-un optimism imbecil.
am avut zeci de discutii contradictorii cu tot felul de indivizi, chiar facindu-ma sa explodez de nervi, pe aceasta tema, dar nimic. interlocutorii mei se incapatinau sa sustina nimic, ca doar o duc bine, ca doar avanseaza pe la locul de munca mai ceva decit generalul oprea in grad, ca isi permit nu stiu ce extravagante, ba unii incearca sa recupereze si ce n-au trait in copilarie, tot felul de nepotriviri de functionare logica.
acum, la o analiza simpla, lucrurile sint la fel: avem tot 50% din capacitatea industriala a anului '89, avem aceleasi orase, aceleasi sosele, aceleasi metehne etc. si atunci, de ce dobitoci romini nu mai sinteti optimisti? ca v-a taiat boc salariile, ca nimic nu misca? dar functia anticiparii v-a fost extirpata? decenta proiectiei nu va functioneaza? stiu, stiu, prostia voastra e mare!
fac pariu ca miine, daca se schimba 3 maree cu iz financiar si 5 scheme investitionale, gata, rominii cad iar in misticismul optimismului.
nu ca rominii sint pesimisti e problema, ci boala lor constitutiva de a debalansa un proces de durata, instabilitatea cu care isi consuma istoria, fluctuatia brusca si periculoasa de a marsa in categorii opuse. de asta si diferenta in civilizatia ei, in cultura sa, imposibilitatea de a se afla in cartea cistigatorilor, imposibilitatea de a se activa ca natiune demna.
astept sociologii pe numar de interior...

buna ziua domnule gind

cine a zis ca diavolul nu exista? tocmai ma pregateam sa dau un raspuns categoric cind m-am simtit asaltat de un gind care nu numai ca-mi cerea circumspectie, ci si o disciplina necuvenita, o fermentatie dintre acelea care iti maturizeaza ascunzisurile, dar care niciodata nu lasa la iveala mustul rodului. asa ca am desertat vinul inainte de incoronare si asa m-am trezit
- intra, intra, oricine ai fi
- se pare ca sinteti un om curajos
- ce-i drept, nu-i o preocupare, insa din cind in cind as putea sustine afirmatia dumneavoastra
- intocmai cum banuiam
- vedeti, nici nu v-am deschis bine usa si si aveti certitudini, eu mai putin
- dar domnule, simplul, gest de a deschide unui necunoscut v-a facut mare in ochii mei
- si ce doriti
- asta e si ideea, in definitiv nu doresc nimic, ci, stiti, cum sa va zic...
- de-a dreptul
- eu sint diavolul
cu un individ pe cap care nu stiu de unde a aparut, dupa aparente putea avea orice profesie, dupa privire putea fi orcine, putin incurcat in mers, in totala nepotrivire cu stapinirea de sine si cu jocul de-a timiditatea prost mascata, imi zic, nu poate fi o tragedie faptul ca i-am deschis, mai incolo
- cu atit mai bine, sa inteleg ca e o onoare
- nicidecum, dar daca dumneavoastra aveti chemarea
- vocatia n-am, stiti ce este, daca dreapta nu anticipeaza stinga, atunci macar un capat de lume tot ti se cuvine
- sa ma mai prezint inca o data, se pare ca nu...
- va asteptati sa tresar, sa fiu cuprins de teama, curiozitate, nebunie, ei bine, nimic din toate astea
- sa zic doar ca v-am incurcat gindurile
- va sa zica, o prima victorie
- nu prea inteleg ce inseamna asta, dar daca doriti...
aveam sa aflu si scopul, cam tirziu pentru a mai salva ceva