aşa, aiurea

sînt unii care scriu cu foc, adică implicat. alții scriu, zice-se echidistant, obiectiv, cu pretenția eternității. ăștia sînt ziariști. sau ce vor fi fiind. eu scriu cu nerv, eu scriu aşa, fără miză, uneori să mă validez, alteori din plicits...ca acum...să nu înţelegeţi că aş scrie ca şi cum aş fi posedat de cine ştie conduită etică, de nu ştiu ce fir epic conducător, de nu ştiu ce har...eu scriu nervos...adică sînt nervos....cît se poate de nervos...mai tot timpul, nu mai am răbdare cu nimic, nimic nu-mi iese, nimic nu e la locul lui sau la locul meu. am un milion de frustrări, nu e o spovedanie, e o stare careia îi dau frîu...scriu corect...gramatical...nu poate exista etică în afara gramaticii...nu cred în mitocani inocenţi, în sfinţi lipsiţi de cunoaştere...e ca şi cum un înger s-ar legitima printr-un buletin...sau altfel zis...ca şi cum un înger s-ar legitima mai degrabă printr-o parolă decît printr-un mesaj...eu cred în dictatori, dar nu din cei compuşi, manelişti, palavragii...cred în dictatori, chiar dacă scurtcircuitează legile, drepturile omului sau ce mai vreţi...cred în dictatorii culţi, cei organic destinaţi acestei fiinţări...e ca şi cum m-aş valida...nu mă intersează părerile proştilor, ei nu contează, nu au de ce să existe...nu merge cu joaca de-a existenţa...cît eşti manelist nu ai de ce să exişti...sînt aberant, veţi zice...nu mă interesează...astea sînt legile vieţii, totul e un construct absurd, cizelat de propriile tradiţii...gata, m-am plictisit...