Roman surprinzător, polifonic, izolat, narat din mai multe perspective, roman oglindă imperfectă, distorsionată, îşi deschide şi îşi închide conţinutul printr-o extensie conversaţională. Romanul este alcătuit din patru părţi, dintre care cele centrale reprezintă subiectul principal al acestuia. De aceea ele poarta sugestiv numele personajelor, capitolul al doilea intitulîndu-se „waldo”, iar cel de al treilea „arthur”. Waldo şi arthur sînt doi fraţi gemeni, dar foarte diferiţi ca înfăţişare, reflecţii, atitudine, concretitudine; fiecare acaparează cîte un univers diferit, un decupaj din care unul (al lui waldo) încearcă să-l excludă pe cel de al doilea (pe cel al lui arthur) şi un alt decupaj prin care cel al lui arthur încearcă să se ataşeze celui lui waldo. Evoluţiile celor doi fraţi sînt urmărite din perspectiva descrisă de ei înşişi, fiecare prezentînd cîte un resort intim de personalizare a modului de acţiune, a situaţiilor comune. Waldo e băiatul deştept, raţional, ermetic sentimental, cu o înclinaţie avidă pentru literatură, reuşind cu timpul să-şi creeze o izolare de tot ce-l înconjoară. În acest ascetism asumat, arthur e singurul care-l împiedică să-şi etanşeizeze universul, cel ce va deveni ţinta tuturor refulărilor sale. În schimb, arthur e băiatul puternic, grobian, neîndemînatic, dimensiunea carnală a umanului, exploziv prin stîngăcia care-l caracterizează, un tip privit ca fiind dezechilibrat mental, dar care reuşeşte să umanizeze situaţiile, contextele. Dacă waldo e într-o continuă căutare ideatică, arthur e într-o continuă acceptare: de către părinţi, de către fratele său, de către societate.
Acest joc de recuperare îl împinge pe waldo să-şi urască fratele, să-l desfiinţeze ca utilitate. Ura va fi şi motorul crimei. Ajunşi bătrîni, izolaţi social, ura devine şi mai evidentă. Nemaiputînd suporta povara fratelui său (care pînă şi darul literaturii încearcă să i-l imite), waldo, într-un acces de furie, încearcă să-l ucidă pe arthur. Însă arthur cel puternic devine, fără să vrea, din victimă criminal. Ca atare, waldo e propriul autor moral al crimei. Emoţionant şi ultimul capitol în care arthur, pînă la urmă un batrîn nematurizat, e arestat. Un roman al urii şi al iertării.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu