uitata poveste, ce-n sensuri oneste, închide o lume, de fapte cutume, iubirea-şi împarte, în titluri în arte, mici îngeri prezenţi, şi demoni decenţi, cu toţii doar unii, tribut pasiunii, îşi vînd nenorocul, de gheaţă sau focul, sărmanilor inşi, de patimi împinşi, spr-un fel de orbire, dulceagă topire, eu demon de sînt, iubirii avînt, îi dau şi nu-i cer, legare de cer, cu vidul eu cumpăr, al firii astîmpăr, nimic nu mă leagă, iubirea întreagă, v-o dau pe nimic, mai mult chiar un pic, de-orgoliu sădesc, în gîndul firesc, eu înger de sînt, iubirii cuvînt, îi dau dar de domnul, nainte ca somnul, să tragă oblonul, măriți-i blazonul, căci toate se leagă, de-amorul ce neagă, orgoliul curtat, de gînt necurat, şi unii cu toţii, se joacă de-a hoţii, iluzii aştern, acum şi etern, căci nimeni nu ştie, a firii robie.