postez un fragment genial al romanului "conversatie la catedrala" de mario vargas llosa. unde credeti ca se desfasoara actiunea? in ce ani? initial am crezut ca in rominia anului 2012. doamna lucia, venerabila pasagera a fragmentului de mai jos, reprezinta basistul clasic. cititi si convingeti-va!
"DOMNULE Santiago, se-auziră iar bătăile-n uşă, donmule Santiago, şi el deschise ochii, îşi petrecu o mînă greoaie peste faţă şi se duse să deschidă, băstăcăind de somn: doamna Lucia.
— V-am trezit? lertaţi-mă, dar aţi auzit radioul?, aţi văzut ce se-ntîmplă?, - cuvintele i se încalecau în gură, avea faţa extitată, ochii alarmaţi -. Grevă generală la Arequipa, zice-se că Odria ar putea numi un cabinet militar. Oare ce o să urmeze, domnule Santiago?
— Nimic, doamnă Lucfa - zise Santiago -. Greva o să dureze cîteva zile şi-o să-nceteze de la sine, iar domnii din Coaliţie se vor întoarce la Lima şi totul va continua ca înainte. Nu vă-nrijoraţi degeaba.
— Dar au fost cîţiva morţi, mai mulţi răniţi— ochii ei mici sclipeau de parc-ar fi numărat morţii, gîndeşte, de parc-ar.fi văzut răniţu -. La teatrul din Arequipa. Coaliţia organizase acolo un miting şi odriiştii s-au amestecat în multime şi s-au încăierat toţi şi poliţia a folosit explozive. A apărut în „Presa", domnule Santiago. Morţi, răniţi. o să fie revoluţie, domnule Santiago?
— Nu, doamnă - zise Santiago -. La urma urmei, de ce vă temeţi? Chiar de-ar fi revoluţie, dumneavoastră n-aţi păţi nimic.
— Dar eu nu vreau să se-ntoarcă apriştii - zise doamna Lucia, îngrozită -. Credeţi c-or să-l dea jos pe Odria?
— Coalitia n-are nimic de-a face cu apriştii - rise Santiago -. Sînt patru milionari care erau prieteni cu Odria şi-acum s-au cer-tat cu el. E-o ceartă între rubedenii, şi corb la corb... Dar de fapt ce vă pasă dacă se-ntorc apriştii?
— Vai, dar sînt nişte atei, nişte comunişti - zise doamna Lucfa -. Ori vreţi să ziceţi că nu?
— Nu, doamnă, nu-s nici atei nici comunişti - zise Santiago —. Sînt mai de dreapta decît dumneavoastră şi-i detestă pe comunişti mai rău ca dumneavoastra. Dar nu vă faceţi sînge rău de pomană, n-or să se-ntoarcă, iar Odria mai rezistă un timp, fiţi fără grijă.
— Dumneavoastră luati totu-n rîs, domnule Santiago — zise doamna Lucia -. lertaţi-mă că v-am trezit, dar m-am gîndit că fiind ziarist ştiţi mai multe dedesubturi. Vă chem îndată la masă.
Doanma Lucfa închise uşa şi el se-ntinse de-i trosniră oasele. Sub duş, rîdea de unul singur: tăcute siluete noctume forţau fereastra hardughiei din Barranco, doamna Lucia se deştepta ţipînd apriştii!, cu ochii ieşiţi din cap, încremenită de spaimă îşi strîngea la piept mîţa miorlăită şi privea cum invadatorii cotrobăiau prin dulapuri, cufere, scrinuri şi plecau cu boarfele ei prăfuite, cu paltonaşele-i mîncate de molii, cu toate vechiturile: apriştii!, ateii!, comuniştii! Or să se-ntoarcă numai şi numai ca săjefuiască lucruşoarele persoanelor decente, ca doamna Lucia, gîndeşte. Gîndeşte: biată doamnă Lucia, de-ai fi ştiut că pentru maică-mea dumneata nici nu treceai drept persoană decentă. Tocmai terminase cu îmbrăcatul cînd doamna Lucia se-ntoarse: prînzu-i gata, poftiţi la masă. Supa de mazăre şi cartoful singuratec naufragiat în farfuria cu apa verzuie, gîndeşte, şi legumele rîncede printre bucăţile de talpă numite de doamna Lucia mîncare cu carne. Radio Reloj era aprins, doamna Lucia asculta cu degetul aratător la buze: toate activităţile erau paralizate la Arequipa, avusese loc o manifestaţie în Piaţa Mare şi liderii Coaliţiei ceruseră din nou destituirea Ministrului de Inteme, domnul Cayo Bemnidez, pe care-l făceau răspunzător de gravele incidente petrecute la Teatrul Mumcipal, guvemul se-adresează naţiunii cerîndu-i să-şi păstreze calmul şi avertizînd că nu va tolera dezordinea. Vedeţi, vedeti, domnule Santiago?
— Poate-aveţi dreptate, mai ştii, poate cade Odria - zise Santiago -. Înainte n-ar fi-ndrăznit posturile de radio să anunţe asemenea ştiri.
— Şi dacă cei din Coaliţie preiau puterea în locul lui Odria vor merge lucrurile mai bine? - zise doamna Lucia.
— Vor merge la fel sau mai prost, doamnă - zise Santiago -. Numai că, fără militari şi fără Cayo Bermudez, poate se va observa mai puţin.
— Tot de glume vă ţineţi — zise doamna Lucia —. Nici măcar politica n-o luaţi în serios."
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu