deceptie

am un milion de ginduri, am un milion de idei, am un milion de subiecte despre care as putea vorbi. insa revolta, cotidianul aberant, actualitatea umilitoare imi inactiveaza pornirea. vad oameni care se iau in serios, vad indivizi care se cred necesari, vad specimene optimiste din nimic, vad persoane impacate cu propria identitata, cu propria viata, chiar si cu propria umbra, vad pseudo-fiinte gata sa se entuziasmeze la orice pas, vad exemplare pentru care a sughita echivaleaza cu a fi fericit. mai mult, traiesc intr-o chestie numita tara. o tara fara exigenta, fara identitate, fara istorie (ba jegurilor, sa stiti ca ma pis pe dacismul vostru de cacat, sinteti de un milion de ori mai slavi decit orice alt neam), fara respect al valorilor (poate ca nu avem), fara coloana, fara critica, fara disciplina, fara directie, fara numitor comun, fara creativitate, fara viitor, fara nebunie, fara aspiratii (un mic si o bere ne rezolva nazuintele pe vreo zece milenii), fara caracter, fara idealitate, fara speranta, fara glorie, fara...fara! o tara care voteaza fara discernamint, o tara care voteaza crezind ca isi activeaza nu stiu ce justitie personala, in fapt un teritoriu populat cu niste rime sociale.
incep sa cred ca viata e o categorie ce trebuie delegata, nu respectata!