Argentina

imi place argentina! nu pentru relieful ei contrastant, nu pentru plajele de la la plata, nu pentru pentru cel mai inalt virf al continentului, nu pentru revolutionarul san martin, nu pentru tara de foc, nu pentru strimtoarea magellan, nu pentru scriitorii ei, nu pentru amestecul ciudat de singe. ci pentru maradona si pentru che guevara. adica pentru idealismul ei. primul a cistigat aproape de unul singur un titlu mondial la fotbal, a inventat un club (napoli) pe harta fotbalului european, a fost excentric, a jucat pentru spectatori, a fost sustinut de locuitorii neapolelului intr-un meci contra italiei, a plins in fata camerelor de filmat, s-a drogat, s-a batut cu adversarii chiar daca inaltimea nu-l avantaja, a dat un gol cu mina, mina lui dumnezeu, ce metafora superba, pe alte meleaguri ar fi fost o blasfemie, dar in argentina a devenit o realitate. al doilea, che guevara, a intrecut nebunia in clasamentul utopiei, a calatorit prin toata america de sud, a cunoscut saracia, mizeria imbracate in culorile fiecarui stat, s-a alaturat unor cubanezi in lupta inegala cu o armata sustinuta de sua, comploteaza impotriva dictaturii din guatemala, tuna impotriva capitalismului in consiliul onu, instiga la revolta generala a tarilor oprimate, congo, bolivia, ultima fiind destinatia fatala. si pentru ce? pentru o moarte oarecare.
cam asta e argentina mea...