mizez pe comunism

capitalismul e o boala, proiecţia demenţei umane în raport cu semenii. dar biserica îl creditează, ea însăşi fiind o boală cu tradiţie. mi-am epuizat toate căile de analiză pentru a descifra îndîrjirea cu care biserica apăra capitalismul. e vorba de supremaţie. unul, şi anume capitalismul, îi garantează supremaţia, coabiteză, celălalt, comunismul, îi confiscă obiectul de propagandă. de aici e simplu de tras concluzia.
şi socialismul şi biserica propovăduiesc egalitatea oamenilor. primii concret, ultimii din ipostaza unei promisiuni. unii aici, ceilalţi în cer. pînă acum, şi unii şi ceilalţi au eşuat. primii din lipsă de pregătire, ultimii pentru că nu aveau cum să nu eşueze.
cînd omul o să-şi depăşească sfera de primitivism existenţial (foamea, teama, dorinţa) să vedeţi cîte biserici o să se prăbuşească, cîte conştiinţe vor fi salvate, ce eliberată va fi libertatea de orice condiţionare conjuncturală!
pînă atunci, mizez pe comunism.