ca ii inventeaza, ca au localizare temporala, dusmanii sint un subiect des intilnit in mentalul rominilor. si nu numai. identificarea transcende limitele realului, fictionalul capata corporalitate, capata valenta mitologica, citeodata riul, ramul vin in ajutor, altadata sint impotriva organicitatii umane. la romini, dusmanii nu sint inventati dintr-o necesitate spatio-temporala, ci dintr-una structurala, adica de amorul artei. in cintecele populare, asta sa nu mai vorbim de manele, dusmanul e omniprezent in calitate de referinta "dialogala", fiind identificat ca un filtrant al succesului subiectului, un antipod al realizarii personale. un rol aparte in tipologia dusmanului il reprezinta vecinul, ca subiect cu identificare rapida fiind prototipul imediat incadrabil inamicului. natura-inamic, vecinul-dusman, istoria-impotriva, toate astea in conditiile in care coordonatele acestui popor nu se inscriu nicidecum in circuitul vreunei cuceriri sau al vreunui tupeu istoric care sa il pozitioneze in clasamentul razboinicilor. dimpotriva.
dar flecareala e mai buna decit parul.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu