mersul si asezatul in public

poporul asta a ajuns la un grad de imbecilizare care exceda rezultatul celor mai bune tehnici din domeniu. nu ca nu au cultura, nu ca nu sint prezenti sub semnul interogatiei, nu ca nu au vreo inclinare catre estetic, nu ca ignoranta e cea care ii impacheteaza in produse livrabile de proasta calitate, nu ca a sti, a deveni sint functii atit de indepartate de realitatea lor, dar acesti constituenti nu au notiuni elementare de desfasurare in natura. o sa ma refer la mers, la asezatul pe scaun. mersul pe jos. rominii nu stiu sa mearga. nici pe strada, nici in parc, nici in magazine, nici in stinga, nici in dreapta. merg labartat, ocupind intregul trotuar, absolut preocupati de propria persoana, neuitindu-se in spate, in fata, niste navalitori, invadatori de spatiu public, cu pretentii de exclusivitate. de parca ar avea contract cu acel spatiu public, de parca si l-ar fi rezervat. se poate intimpla sa porneasca si discutii pasionale in mijlocul aleii ca si cum nimic nu ar fi mai indreptatit decit acest lucru. nu mai pun situatii in care intilnesti pe trotuar o familie cu un copil. din capul locului se intelege ca acel copil e proprietarul de mai tirziu al acestor mosteniri, ca atare nu face sens sa-i spui sa mearga ordonat.
asezatul pe un scaun in mijloacele de transport in comun echivaleaza cu achizitia lui, ce drept de folosinta, de-a dreptul drept de proprietate. sint unii supraponderali care se asaza pe doua scaune, dar cu o naturalete timpa, ca si cum tu esti de vina ca au 300 de kilograme pe picior. altii se intind pe scaune de parca ar circula cu doua abonamente.
un lucru e de inteles, rominii sint achizitivi din toate pozitiile, vad in orice "al meu", au gust cit zece popoare pentru proprietate. ca toti ruptii in cur!