autismul ideologic

capitalismul nu a putut raspunde niciodata dezechilibrelor materiale, nu a construit decit necesitatea consumului in conditiile in care recensamintul populatiei marcheaza o crestere in ritm de progresie, pe cind resursele si gradul de inventivitate sint subminate de comportamentele corporatiste. credibilitatea lui e inca legata de sfera iluziei adoptata pe post de drapel existential de catre tarile care inca nu au parcurs treptele lui. mai rau e ca in tarile traditionale inca se mai vehiculeaza cu un trafic agresiv, dar fara pobarea realitatii, ideea ca acest sistem e singurul respondent pozitiv la factura omenirii. insa problemele foametei, ale acumularii bogatiei de un procent mic al omenirii, ale mortii institutionalizate, ale distrugerii ecosistemului, ale saraciei, ale opozitiei dintre sistemele religioase, ale incapacitatii de a genera existenta si nu supravietuire, ale denaturarii in numele profitului inca nu si-au gasit rezolvarea. nici macar nu au fost incercari de rezolvare, cel mult aminari, desi adevarata guvernare a fost nepasarea.
capitalismul, desi nu si-a ars toate etapele evolutive, e incapabil de a pune in miscare cea mai formidabila arma a sa de pina acum: dinamitarea inamicului. pentru ca, dupa anii caderii sistemului socialist, crezind ca si-a adjudecat victoria istorica, nu a fost in stare de a crea un alt dusman, un alt oponent pentru a-si asigura spatele in caz de esec interior. in aceeasi masura, socialismul, nedevenind comunism, nu si-a aratat adevarata forta constructiva, iar memoria cuantifica doar reluztatele, nu si esecurile.
nu criza economica e cea care va da semnalul unei limite ideologice a carei trasabilitate a fost continuu fortata si incorporata capitalismului. omenirea doar a consumat debutul panicii, mecanismele de supraveghere inca se zbat pe toate fronturile pentru reversibilitate, iar unele modele nationale (precum cel chinez) inca nu si-au experimentat intru totul nota de atractivitate. adevarata criza se va produce in momentul autismului ideologic (o rezonanta care nu mai poate fi interceptata din cauza opacitatii actualelor sisteme politice) cind, desi zgomotul de fond al omenirii va fi destul de asurzitor, batrinele consortii ideologice nu vor mai fi in stare sa acumuleze substanta publica si sa returneze credibilitate. ca atare, unei limite nu poti sa-i adaugi un coridor de extensibilitate, in caz contrar totul capatind dimensiunea imploziei.