eu: visător în poziţia de zero petenţialităţi, erou al auto-ficţionalului ce se dislocă fragmentar, repartizat anacronic, mă proclam un declasat, fără adeverinţă de apartenenţă tipologică, un contrast în structura socială, fără modalităţi de concret. poate că daimonii mei, nici ei mai deştepţi decît vremurile, nu mi-au optimizat înţelesurile, lăsîndu-mă pradă unei utopii cronice, pe un balansoar dezechilibrat de nuanţa provocatoare a idealismului. ideile mi-au jucat în minte, marile idei, cele cu majuscula recuperabilului ca realităţi livrabile, m-au angajat în exponenţialitatea existenţială, desfăşurîndu-mi un miraj păgubos.
zero: zero e lipsit de conţinut. de sens. de explicaţie. un zero împarte propria constanţă. niciodată nu se împarte. are o unitate în el, a lui, ca marcă de origine. o idee.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu