basescu si continuatorul

basescu face o miscare abila pentru lacheii lipsiti de instrumentul gindirii: manevrind ideea ca acesta e ultimul lui mandat prezidential, se plaseaza deasupra interesului personal, creditind opinia ca optiunea lui politica ia sfirsit odata cu expirarea celor cinci ani de presedintie.
prin aceasta definire isi "legitimeaza" rolul de reformator al statului, de parinte al natiunii, de constructor incarcat de rezonanta necesarului si, poate cel mai important, de statuare a unui cadru de "continuator".
or tocmai in ideea de "continuator" rediza elementul distructiv ce urmeaza sa isi desfasoare valentele de exprimare. caci cine poate fi acel continuator demn de desavirsire a marilor propuneri avansate de basescu? credeti ca valetul boc? sau poate incomodul blaga? nu-i nici un exercitiu de gindire pentru a intui adevaratul titular al acestui joc promovat cu atita agresivitate: elena udrea.
asa ca, oricit de fundamentat ar vrea sa treaca in vazul opiniei publice acest curent progresist, nici macar un cuvint nu poate trada intentia lui basescu.
o mica radiografie a elenei udrea: o mic-burgheza devastata de ideea parvenirii, intemeindu-si identitatea pe regula celor mai ordinare compromisuri, negindu-si originea marginala, politruca, acaparatoare si razbunatoare, curvita prin toti cracii doctrinelor politice (ca doar a trecut prin toate marile partide politice), imbratisind penibilul ca pe icoana facatoare de minuni, in definitiv, un "model de ascensiune" pentru timpul nostru.
dar temerea cea mai mare nu vine din partea lui basescu si a intentiilor acestuia, ci din negura acestei adunaturi ce pompos isi spune poporul romin. caci el, prin pasivitate, prin acceptare, prin omisiune, prin prostie (campioni mondiali), prin orbire, prin relativism, e cel ce gireaza acest melanj scabros de absurd, de hotie, de minciuna, de arivism, de degenerare constitutiva.
in definitiv, cam asta ar fi si directia ultimilor ani spre care rominia a alunecat, o directie ce duce spre groapa istoriei.