De cele mai multe ori: optimism = prostie.
Nu e o relatie matematica cu nu stiu ce echivalente incluse, induse, deduse, nu este o combinatorica ce si-a definitivat rezultanta. E o forma de adevar.
Optimismul (ala real) se masoara contextual, in raport cu fortele proprii, dozat pe masura realitatii. Exista si optimistii prosti. Din astia care cred ca orice e posibil. Ii urasc pe astia. Pentru ei arma expozitiva e prostia. Te calca pe nervi cu naivitatea lor de zugravi, cu disponibilitatea de a se afisa intr-o perpetua zona a acceptarii, a unui "Da" pe care nu li-l submineaza nici o institutie interioara. Mai rau e ca se cred cistigatori. Sint atit de prosti incit nici nu-si dau seama ca ei sint sursa mizeriei din jurul nostru. Pentru ca ei sint cei mai vulnerabili, cei mai folositi, cei mai manipulati, cei mai manevrabili, cei mai aparatnici. Insa prostia are de partea ei numarul. Ca si democratia. Optimisti prosti, nu uitati ca muriti! Aflati ca muriti ma (banuiesc ca acest fenomen e in afara perceptiei voastre), prostilor, aflindu-va cu o eternitate in afara oricarui sens uman.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu