cit nimic!

cita invalidare a rominiei in fiecare respiratie a ei, cite creaturi agatate de viata publica, cita lipsa de sens traficata pe ulita numita rominia, cit fund de prapastie in societate, cita roata existentiala rotita in gol, cit nimic!
dupa '89 s-au tot desfacut, s-au tot despletit fire, biografii, edificii in detalii de expunere, s-au luat la comparat toate fetele, unghiurile, laturile societatii de pina atunci. si parca intr-o boala a demolarii nu a fost gasita nici o caramida a vitalitatii. nimic si nimic! si unde se gasea, se si aducea ciocanul libertatii sa sfarime dusmanoasa constructie, uitind ca a darima nu inseamna a inalta. dupa 20 de ani sintem intr-un mare nimic, intr-o disolutie ce galopeaza, adunind laolalta praful, milul, particelele din soare cite ne-au mai ramas. si inca nu s-a facut dovada probitatii noastre de demolatori eficienti. nu-i nimic, avem la dispozitie timpul, pe care, in agresivitatea noastra, o sa-l concuram fara probleme!