marți, 28 septembrie 2010

inot literar

priveam din azilul gindurilor cum gulerul de spuma imbraca un pahar ciobit, unul din acele pahare pe care furia mea inca nu il dezbracase de consistenta intregului, inainte de a da pe git al treilea pahar dintr-o bere rasuflata, eu cu paharul in fata meditind la nu stiu ce rezolvari inutile, incurcat in tot felul de solutii, cu umbra paharului dintr-o data mai mare decit recipientul insusi, un pahar ciobit ca o gura stirba cu o umbra stirba, berea alunecind pe nerasuflate intr-un pahar mai mare, in stomacul meu gaurit de atitea forme de boala carora nu le mai tin minte numarul, "domnule, inca o bere" parca m-am auzit zicind asta chelnerului, brusc, ca si cum n-ar fi existat timp, cu o bere nou-nouta in fata mea, se pare ca acel domn nu e chelner, ci prestidigitator, eu cit pe ce sa ma intorc in lumea vorbelor, a oamenilor in toata firea, o dispensa a fanteziei gata sa ma subordoneze unei realitati pe care o urasc, paharul ciobit facindu-mi semn sa ii imbrac goliciunea si am turnat pina cind spuma i-a devenit o plapuma mai mare decit volumul sau, nu vreau inapoi in realitate, un drum dus-intors cu o ritmicitate pe care mi-o descopeream cu o nota de uimire, dar si de scirba, caci acea ritmicitate ce insemna daca nu un abandon in fata realitatii, acea realitate pe care o urasc, "domnule prestidigitator, puteti sa faceti sa dispara virsta mea, puteti sa faceti sa dispara umbra acestui pahar si s-o faceti sa apara la capatiiul unei farfurii albastre?", acum umbra paharului suparata priveghea la capul paharului mort, "ce-o sa te faci doamna umbra in cazul in care voi sparge in mii de bucati sotul tau, vei fi oare si tu o mie de umbre?", "ati spus inca o bere, domnule?", eu facind un semn discret, timpitul, "v-am intrebat daca puteti sa faceti sa dispara virsta mea" si el raspunzindu-mi "virsta nu poate sa dispara, ci doar s-o inghetam", cita dreptate avea, cind murim, virsta ingheata, trei basicute intotind in lichidul galben jucindu-se de-a leapsa, spargindu-se in figuri, un guler de spuma mi-a cuprins barba trimitindu-ma inainte de vreme in scenariul nu stiu carui mos craciun, un mos craciun inghetat de atita umblat, inghetat ca si virsta noastra, paharul si umbra, sot si sotie, in numele albului va cunun, de azi sinteti sot si sotie.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu