miorita si moda tiritoarelor

vad, simt, mintea-mi probeaza de ceva timp un curent cu iz de intelectualism care tine neaparat sa ne justifice blazarea istorica prin raportarea la balada miorita. nu faci doi pasi la stinga sau dreapta existentei rominesti ca si apare un cocosat intelectual cu explicatia ca miorita, ciobanasul, oaia sint de vina pentru incapacitatea noastra de a avea verticalitate, de a crea fond, pentru lipsa reperelor, pentru lipsa valorii si cam pentru tot ce ni se intimpla de vreo doua mii de ani incoace. si acesti "neni" obraznici nu numai ca vitupereaza fara noima, fara a fi inteles nimic din balada sus-numita, dar, intr-un avans de cronologie biotica, cer expulzarea din spatiul cultural, cotidian a poemului in cauza. pe unul dintre acestia chiar l-am auzit cum invoca, intr-un gest de recuperare justitiara post-factum, interventia parchetului in rezolvarea taraseniei. ca opinia de azi e la antipodul celei de pina acum, ar trebui sa fie un indicator de personalitate a acestui popor. e ca si cum ai tine, pina la virsta de 25 de ani, cu juventus, iar apoi ai incepe sa tii cu ac milan. pai tovarase, asta spune multe despre tine, chiar faptul ca in capul tau nu exista farima de luciditate, bob de gindire. nici exagerarea precedenta (indeosebi a lui george calinescu), dar nici caricaturizarea de azi! nu intimplator acest popor oscileaza de la adeziunea naturii (scrisoarea a treia) pina la condamnarea ei (la vulturi), de la alianta cu germania pina la tradarea acesteia, de la scrierea sub forma "sînt" la forma "sunt", de la adoptarea limbii franceze ca limba de reprezentare culta pina la noua identitate lingvistica (desigur limba engleza) etc.
ca intre temele mioritei (subliniez, in balada gasim mult mai multe teme decit au desprins acesti urechisti semidocti) se intilneste si cea a fatalismului e o evidenta strict inventariata, dar faptul de a arunca vina neputintei nationale in spatele unei creatii populare e de-a dreptul o ineptie. ca exista congruente intre destinul national si fatalismul mioritei, ca exista o reversibilitate a acestor componente, nici urma de indoiala, dar zugravirea in raport culpa metaistorica intrece chiar si cel mai simplu exercitiu de logica.
si mai e ceva, tema fatalitatii se plaseaza in sfera conditionalului ("si de-ar fi sa mor"), deci nu sintem in posesia unei certitudini care sa ne epuizeze interpretarile intr-un registru stric delimitat.
in fapt e vorba de interpretarea unor tiritoare care, de la inaltimea primei verticale ce le limiteaza spatiul, flecaresc pe marginea unui subiect pe care nicidecum nu l-au patruns cu resorturile analizei critice, ci doar cu unitatea tangentei incolonarii sub drapelul modei. unde-i rost de moda, gata si prostul!
data viitoare, zic sa dam vina, pentru alcatuirea orizontala a acestui neam, pe musca tete sau pe faptul ca patratul are patru laturi!