Imaginea dezastrului

Ne-ati creat opozitii temporale pentru a va ascunde impotenta in fata realitatii, ne-ati exilat in platitudini frumos colorate numai bune de a ne tine mintea ocupata, educatia ati trecut-o la capitolul fosilizare, ati impins in fata teme false in timp ce va rotunjeati conturile, ne-ati divizat prin diversiuni profitabile numai pentru voi. Ne aveti in proprietate? Ne aveti pe buletin? Ati reinfiintat sclavia? Vasalitatea voastra lucrativa v-ati scos-o prin vasalitatea pe care ne-ati impus-o. 

Traim din ura, in impostura, traim din mineriade, din comploturi, din temeri de mult refuzate, cel putin in forma propagata, de istorie, traim din antagonisme. Traim din imagine, din isterii, din dnauri staliniste, traim din indicatiile ambasadelor, din semnele din mina ale conducatorilor altor state. Nici macar incomozi nu mai sintem. Sintem rime. Traim dintr-un marketing de doi lei. Uitati-va la reclamele romanesti! Sint grotesti, penibile. Cica o reclama are asociat un mesaj. Astea returneaza prostie, behaieli, zgomot. Dar ce sa vezi? Chiar exista public tinta. Asta ce ne arata? Nivelul nostru, unul asimptotic cu dezastrul. Consumam idiotenii scremute de niste moluste pretentioase. Centrul vechi, acum citiva ani, era o toaleta in ruina. Nici acum nu-i departe. Dar agresivitatea mesajelor pr a transformat aceasta cocina intr-o zona frecventabila. Simbolurile nationale aveau aceeasi incarcatura emotionala, identitara ca in orice loc de pe planeta. Numai ca tot felul de stipendiati ai ongurilor au pulverizat mentalul, in special al tinerilor, si in aceasta privinta. Imnul, steagul, apartenenta au devenit locuri comune ale hulei. Limba romana e violata, inlaturata, inlocuita. La asta se aplauda. Sintem colonie. Si la asta se aplauda. Institutional traim din inertie, inconstienta, conjunctura. Ca imperiul otoman in preajma primului razboi mondial. 

Un entuziasm timp ni se toarna in fiecare zi in receptaculul constiintei. Beti scheunam, ne fringem din articulatiile bunului simt numai pentru a ne inhama la o concurenta straina de identitatea noastra. Ne achitam existenta cu facturi imense. O facem cu inconstienta, cu propriul nostru gir. Viata trece, oglinda timpului ne va returna, peste ani, imaginea lui dorian grey. Sufletul nostru stilcit va deveni portretul inca unei generatii ratate.