In memoriam - Adrian Paunescu

Iesirea din soba - Adrian Paunescu

Noi, care ca lemne fusesem aruncati in soba,
noi, care ca vreascuri, ca aschii si ca butuci,
noi, care ca flacara, noi care ca scrum si cenusa,
noi, care incalzeam intreg acest acordeon
al dumneavoastra,
noi, care ne vedeam linistiti de treaba
in soba cuvenita fiecaruia sau unora dintre noi,

noi, care n-am protestat niciodata
(da, erau prea multi oameni, trebuia
sa fie cineva si lemn si vreasc si aschie si butuc)
noi care - teracota sau nu - soba o respectam,
noi care - tantos sau pravalit - hornul il
suiam cu fumul fibrei noastre,
noi care stiam
ca nu sintem lemne, nici vreascuri, nici aschii,
dar acceptam sa ne facem ca sintem,
noi care ne nascusem la fel
ca si gospodarii presupuselor odai cu sobe

deodata am inteles ca e vara
si ca isi bate cineva joc de noi,
cheltuindu-ne in plina canicula.

Atunci, cu scafirliile pe jumatate arse,
vaduvi si turbulenti, cioate inabusite,
aratindu-ne dintii sparti de jeratic,
am izbucnit din soba,
afara, afara,
in presupusele dumneavoastra odai.

Unde sinteti frigurosilor? Nici urma
de iarna, turture linga turture negru,
crengile adevaratilor copaci.

Ardeam in sobe batjocoritoare
noi, oameni in toata firea,
noi, oameni care, intr-un moment istoric,
creduli si gingavi, credeam ca n-are cine
incalzi aceste sobe de pripas.

Intr-o padure, vara, cind pasarile
lumii se rostogolesc pe broboanele de sudoare
ale lui Dumnezeu,
intr-o padure - in canicula apasatoare -
trosnea in sobe, in ridicole sobe,
salele noastre aprindeau focul
unei farse groase, unei umilinte.

Unde sinteti voi, frigurosilor? Mai auzim
hohote de ris undeva, in casele
ingropate in racoarea poienilor.

Si cu scafirliile pe jumatate arse,
cu piciaorele arzind, semnalizind din miinile
acestea pline de cenusa,
o luam dupa voi prin padure,
arzind, flacara linga flacara,
prin padurea ce-ncepe si ea
sa arda pe ruinele
sobelor batjocoritoare, in care fusesem inchisi,
lemne, vreascuri, aschii, butuci,
intr-un moment istoric.