cum dumnezeu, ispravind cu facerea lumii, nu mai avea ce face cu miinile, le-a pus taman pe crestetul lui basescu. ca noi am zice ca mai degraba l-a luat la palme, asta numai marea istorie poate decide! supusul domnului, nefiind la curent cu intimplarile lui leon al treilea de acum 1300 de ani cind pentru o icoana se platea cu viata, s-a pus sa impodobeasca tot ce-a prins cu sfintisori, ingerasi si toata suita cereasca. invatat de mic cu spaga si capu-n gura, basescu isi confirma statutul de bisnitar, spunindu-ne ca intre el si dumnezeu nu-i loc nici macar sa arunci un zar, nelasind pe nimeni sa-i gestioneze parteneriatul cu divinitatea. in familia lui numai vinzarile se fac prin intermediari si, musai, anterioare.
propun un sofism pentru plesu:
basescu e iubit de dumnezeu.
romanii il iubesc pe dumnezeu.
basescu ii iubeste pe romani?
ps 1! basescu il iubeste pe dumnezeu? raspunsul in episodul urmator!
ps 2! al mare si de sus sa aiba grija cu boschetaru', caci asta miine-poimiine ii fura locu'!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu