romania e ca bursa. in privinta atomicitatii. tara diviziunii pina in dunga. infinitatea e o incluziune subtire a batutului cimpilor. campionatul mondial la imbecilitate isi are asigurat primul loc pentru citeva decenii. din pacate, de romani. unde mai punem ca nici macar n-am reusit sa cream vreo umbra de concurenta care, cindva, sa ne dea brinci de pe podium.
am reinventat comunistii, ne-au mai ramas cromagnonii. potential avem, ce ne lipseste e doritul victoriei mai mult decit adversarul. nu-i nimic, il avem pe nea dan. omu' a cumparat pe pfa oltchimul, deci teoria evolutionista e o bagatela.
carieristul de serviciu a facut ce-a vrut in cele doua reprize ale istoriei recente. s-a pupat pina la schimb de saliva cu regimul comunist, ca tot el sa-i dea in cap cu maciuca. o maciuca cit o semnatura din pix. din pixul lui. al de i-a facut ba colonei, ba ministri, ba tuteri pe toti mediocrii, nemernicii, ipocritii, jigodiile, parasutele. sa scapam de plaga asta o sa avem nevoie de cel putin doua decenii. asta daca nu va veni vreun altul care sa ne dea un sut sa ne afunde si mai mult. caci poporul asta are resurse inepuizabile de a sta pres, insa atunci refrenul "hai cu egalarea" va suna ca un slagar pe care numai melancolicii si-l vor mai permite intre un sughitat nervos si o ceasca de amintire.
romania mea e o fictiune, un contract intre "a nu fi" si "cum trebuie". nu cred ca apuc sa-l semnez, nu cred ca apuc sa-l inregistrez in oficiala istoriei. nici macar sa-l trec pe curat.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu